Imi este sortit sa traiesc in Romania. Am convingerea ca nu este cel mai prejos stat al lumii, dar cu siguranta saracia ne face prosti. Ma refer la saracia materiala dar si la lipsa bunului simt. Ca roman sunt construit sa ma plang, avem un talent pentru asta. Cineva trebuie sa ne fie dadaca, sa ne spuna cand sa muncim sau cand sa lenevim. "Modestia" ma indeamna sa afirm ca ma zbat, ca nu astept sa fiu inpins de la spate, ca vreau sa fac ceva pentru cresterea valorii personale.
Ma enervez usor cand vad cutele ipocriziei cum isi intinde tentaculile in toate cotloanele Romaniei. Urasc cu adevarat unii oameni, probabil ca unii fac parte si din cercul meu de cunostinte. Categoriile in care as putea sa imi revars dispretul sunt destul de numeroase, dar astazi as vrea sa vorbesc despre gunoieri. Si aici nu includ oamenii care lucreaza in domeniu, ba chiar acestia sunt demni de apreciat fata de rasa la fel de bipeda care murdareste Romania.
Cu totii am iesit in mijlocul naturii, sa sorbim din aerul curat, sa ne clatim privirea cu frumusetile ce le avem prin aceasta Romanie. Nu stiu daca sunt cel mai ghinionist om din Romania, dar de cele mai multe ori cand ma duc la un gratar imi ia ceva timp sa gasesc un loc micut, fara pete de cenusa, fara pet-uri de bere sau orice fel de ambalaj de material plastic. Nu mai mentionez hartiile, cojile de seminte, resturi de mancare pentru ca acestea sunt un caz fericit datorita naturii lor de a se descompune relativ repede.
Orice drum cu trenul te marcheaza de imaginea gunoaelor, de pet-uri ce zac aruncate pe geamurile trenurilor. Mi s-a intamplat odata sa asist la o scena care mi-a produs sila. Eram in trenul ce mergea spre Iasi cu plecare din Bucuresti. S-a nimerit sa fie destul de aglomerat asa ca singurele locuri libere erau pe coridor. Tot aici mai erau in stanga mea doi tineri (o fata si un baiat), iar in dreapta mea erau vreo 4 tovarasi de munca ce sorbeau ca niste porci din vreo 3 pet-uri de bere. Cand una dintre sticle s-a golit unul dintre cei 4 porci (pot sa-i numesc asa deoarece si ragaiau si molfaiau seminte) a deschis geamul intentia fiind evident de a fi un bun cetatean si de a lasa trenul curat. Imbecilului nu ii mai pasa ca rahatul lui va fi imagine pentru foarte multi calatori. Ghicind gestul individului fata intervine:
- Va rog, nu arunca-ti sticla pe geam...
- Di shi? intreaba manelistul.
- Pentru ca nu e frumos, raspunde timid fata.
- Ei c...t! si astfel terminase cretinelul conversatia cu respectiva.
Urmarea bineinteles ca a fost aruncarea in zeflemea a bidonului. Bineinteles ca doua statii mai incolo indivizii erau beti morti. Tragedia era ca urma sa se duca acasa dupa o saptamana de munca in Bucuresti, unde probabil ii astepta o nevasta si poate niste copii... beti morti.
O alta intamplare de genul acesta a fost cand rulam cu Dacia mea prin frumosul oras Barlad. In fata mea era un taxi, pe bancheta din spate o clienta blonda, imbracata elegant (o vazusem cand urcase). Nu a trecut mult si BLONDA deschide geamul taxiului si arunca un pachet de tigari (gol banuiesc). Cat de imbecila si de blonda sa fii?
Eu cred ca sunt anormal, ca alta explicatie nu gasesc. Poate aceste gesturi ar trebui sa fie normale pentru tara in care traim, iar eu trebuie sa ma duc duc la un curs gen "nervosii anonimi".
Aceste cazuri sunt fericite, dar ce spune-ti de toate gunoaiele pe care le gasesti pe toate drumurile de munte, saci menajeri rascoliti de caini comunitari etc. Nu e vina statului ca suntem tampiti si ne aruncam rahatul oriunde, singurul scop fiind acela de a fi curat in propria ograda, de parca acolo ne petrecem toata viata.
Va urma!
